Sănătatea este un drept fundamental al oricărei ființe umane. Sănătatea ca drept al omului este recunoscută în Constituția OMS (1948), Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) și în multe tratate internaționale și regionale privind drepturile omului. Toate statele membre ale OMS au ratificat cel puțin un tratat care recunoaște dreptul la cel mai înalt standard posibil de sănătate fizică și mentală.

Dreptul la sănătate include drepturi, cum ar fiȘ dreptul de a-și controla sănătatea, consimțământul informat, integritatea corporală și participarea la luarea deciziilor legate de sănătate. Include, de asemenea, libertatea de tortură, rele tratamente și practici dăunătoare.

Dreptul la sănătate este strâns legat de și depinde de realizarea altor drepturi ale omului, inclusiv dreptul la viață, hrană, locuință, muncă, educație, intimitate, acces la informații, libertatea de tortură și libertățile de asociere, întrunire și circulație. Acesta include atât accesul nediscriminatoriu la servicii și sisteme de sănătate de calitate, oportune și adecvate, cât și la factorii determinanți ai sănătății.

În întreaga lume, dreptul la sănătate a milioane de oameni este din ce în ce mai amenințat. Bolile și dezastrele sunt cauze de deces și dizabilitate. Conflictele  distrug vieți, provoacă moarte, durere, foame și suferință psihologică.

Arderea combustibililor fosili provoacă simultan criza climatică și poluarea aerului din interior și exterior, elimină dreptul de a respira aer curat, afectând o viață la fiecare 5 secunde.

Consiliul OMS a constatat că cel puțin 140 de țări recunosc sănătatea ca un drept al omului în constituția lor. Cu toate acestea, țările nu adoptă și nu pun în practică legi pentru a se asigura că populațiile au dreptul de a accesa serviciile de sănătate. Acest lucru susține faptul, că cel puțin 4,5 miliarde de oameni – mai mult de jumătate din populația lumii – nu au fost acoperiți în totalitate de serviciile de sănătate esențiale în 2021.

Pentru a aborda aceste tipuri de provocări, tema Zilei Mondiale a Sănătății 2024 este „Sănătatea mea, dreptul meu”. Tema din acest an a fost aleasă pentru a susține dreptul tuturor, de pretutindeni, de a avea acces la servicii de sănătate, educație și informație de calitate, precum și la apă potabilă sigură, aer curat, alimentație bună, locuințe de calitate, condiții decente de muncă și de mediu și libertatea de discriminare.

Componentele de bază ale dreptului la sănătate

Dreptul la sănătate include 4 elemente esențiale, interdependente: disponibilitate, accesibilitate, acceptabilitate și calitate.

Disponibilitatea se referă la necesitatea unui număr suficient de unități sanitare funcționale, bunuri și servicii pentru toți. Disponibilitatea poate fi măsurată prin analiza datelor dezagregate la diferiți stratificatori, inclusiv în funcție de vârstă, sex, locație și statut socio-economic și anchete calitative pentru a înțelege decalajele de acoperire.

Accesibilitatea necesită ca unitățile de sănătate, bunurile și serviciile să fie accesibile tuturor. Accesibilitatea are patru dimensiuni: nediscriminarea, accesibilitatea fizică, accesibilitatea economică și accesibilitatea informațiilor. Acest lucru este deosebit de important pentru persoanele cu dizabilități care întâmpină adesea bariere semnificative în calea sănătății legate de inaccesibilitatea serviciilor, facilităților și informațiilor privind sănătatea.

Evaluarea accesibilității necesită o analiză a barierelor fizice, geografice, financiare și de altă natură în calea sistemelor și serviciilor de sănătate și a modului în care acestea pot afecta persoanele care sunt marginalizate. Necesită stabilirea sau aplicarea unor norme și standarde clare atât în legislație, cât și în politică pentru a aborda aceste bariere.

Acceptabilitatea se referă la respectul pentru etica medicală, adecvată din punct de vedere cultural și sensibilitatea la gen. Acceptabilitatea necesită ca instituțiile de sănătate, bunurile, serviciile și programele să fie centrate pe oameni și să răspundă nevoilor specifice ale diverselor grupuri de populație și în conformitate cu standardele internaționale de etică medicală pentru confidențialitate și consimțământ informat.

Calitatea se extinde la factorii determinanți ai sănătății, de exemplu apă potabilă și sanitație, precum și necesitatea ca instituțiile, bunurile și serviciile de sănătate să fie aprobate științific și medical.

Calitatea este o componentă cheie a acoperirii universale de sănătate. Serviciile de sănătate de calitate ar trebui să fie:

• sigure: evitarea ofensării persoanelor cărora le este furnizată îngrijirea;
• eficiente: furnizarea de servicii bazate pe dovezi celor care au nevoie de ele;
• centrate pe oameni: furnizarea de îngrijiri care să răspundă nevoilor individuale;
• oportune: reducerea timpului de așteptare;
• echitabile: furnizarea de îngrijiri care nu variază în calitate de vârstă, sex, etnie, dizabilități, locație geografică și statut socio-economic;
• integrate: furnizarea unei game complete de servicii de sănătate pe parcursul vieții;
• eficiente: maximizarea beneficiilor resurselor disponibile și evitarea risipei.

Anumite grupuri – inclusiv femeile și fetele, cei care trăiesc în sărăcie, persoanele cu dizabilități, migranții și populațiile strămutate și minoritățile sexuale și de gen – sunt mai susceptibile de a suferi abuzuri și de a fi expuse la tratamente și practici dăunătoare sau degradante.

Consimțământul informat se referă la un proces de a oferi pacienților informații suficiente și relevante pentru a le permite să ia singuri decizii cu privire la sănătatea lor. Oamenii nu trebuie niciodată presați, forțați, constrânși sau în orice alt mod convinși să se supună unui tratament sau intervenții împotriva voinței lor. Populațiile marginalizate sau discriminate, inclusiv persoanele cu tulburări de sănătate mintală, pot fi deosebit de vulnerabile la constrângere sau la a fi convinse să se supună anumitor proceduri.

Circa 30% din populația globală nu are acces la serviciile de sănătate esențiale. Aproximativ 930 de milioane de oameni din întreaga lume sunt expuși riscului de sărăcie din cauza cheltuielilor proprii pentru sănătate, care uneori reprezintă 10% sau mai mult din bugetul gospodăriei. În plus, pandemia de COVID-19 a perturbat și mai mult serviciile esențiale în 92% din țări.

Dreptul la sănătate este un drept fundamental al omului. Toată lumea trebuie să aibă acces la serviciile de sănătate de care au nevoie când și unde au nevoie de ele, fără dificultăți financiare. Aproape două miliarde de oameni se confruntă cu cheltuieli de sănătate catastrofale sau sărăcitoare, cu inegalități semnificative care îi afectează pe cei din mediile cele mai vulnerabile. Acoperirea universală de sănătate oferă protecție financiară și acces la servicii esențiale de calitate, scoate oamenii din sărăcie, promovează bunăstarea familiilor și comunităților, protejează împotriva crizelor de sănătate publică.

Pentru a face din sănătatea pentru toți o realitate, avem nevoie de: indivizi și comunități care au acces la servicii de sănătate de înaltă calitate, astfel încât să poată avea grijă de propria lor sănătate și de cea a familiilor lor; lucrători din domeniul sănătății calificați care oferă îngrijiri de calitate, centrate pe oameni; și factorii de decizie politică angajați să investească în acoperirea universală a sănătății. Dovezile arată că sistemele de sănătate bazate pe o abordare a asistenței medicale primare este cea mai eficientă și mai rentabilă modalitate de a aduce serviciile pentru sănătate și bunăstare mai aproape de oameni.

Acoperirea universală cu servicii de sănătate este un deziderat pe care mai multe țări tind să îl atingă, inclusiv Republica Moldova. Acoperirea universală cu servicii de sănătate înseamnă că toate persoanele au acces la servicii de sănătate atunci când au nevoie de acestea și fără a suferi anumite dificultăți financiare. Republica Moldova este parte a Parteneriatului pentru acoperirea universală cu servicii de sănătate (UHC Partnership) – una dintre cele mai mari inițiative ale OMS privind cooperarea internațională pentru acoperirea universală și asistența medicală primară.